„Dacă refuzi, ești copil.” Așa suna gluma. Și gluma era o ușă.

Am intrat ca să nu fiu dat la o parte. Nu pentru că îmi doream. Ci pentru că îmi era frică să rămân singur.

Când am ajuns acasă, mi-am zis: „nu mai fac”. Dar apoi a venit iar. Și iar.

Într-o seară am scris pe o foaie:

Am lăsat foaia unde știam că o va vedea.

A doua zi, în loc să țipe, a zis: „Mulțumesc că mi-ai spus. Hai să căutăm ajutor.”

Nu a fost ușor. Am avut rușine. Am avut furie. Dar pentru prima dată n-am mai fost singur.